Just me

Poveste cu tâlc pe timp de criză

2009-01-22T23:08:00.003+02:00

Am citit povestirea de mai jos de pe Carpe Diem şi mi-a plăcut atât de mult încât am preluat-o şi eu. Să ne fie de folos!

A fost odată ca niciodată un biet lustragiu care îşi câştiga existenţa, da, aţi ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau şi ieşeau dintr-o clădire impozantă din centru. Niciodată nu ştiuse exact ce clădire este aceea în faţa căreia lucra de ani de zile, poate era o bancă, poate era o bursă, poate vreun minister important însă domnii bine îmbrăcaţi care intrau acolo se opreau adeseori la el pentru a-şi lustrui pantofii. Lustragiul nostru era priceput în ceea ce facea, folosea numai cremă de pantofi de cea mai bună calitate şi era vesel şi optimist. Într-un cuvânt era mulţumit cu munca lui iar clienţii lui la fel aşteptându-şi răbdători rândul la lustruit. Într-o zi însă s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalţi care l-a întrebat prietenos: “Ce faci aici? Ce-i cu tine aşa de vesel? Nu ţi-a spus nimeni de criza financiară?”
Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine îmbrăcaţi care intrau în bancă sau ce-o fi fost acolo, probabil toţi la curent cu criza. "Poate nu le pasă de tine sau poate n-au avut suflet să îţi spună însă criza financiară e pe drum şi ne va afecta absolut pe toţi, nu va scăpa nimeni, nici măcar tu un biet lustragiu. Aşa că dacă ai un dram de minte îţi iei măsuri din timp, ca să nu fi luat pe nepregătite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, ştiu ce vorbesc. "După plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru rămase pe gânduri. Poate că într-adevăr nici unul dintre clienţii lui nu îl considerase demn să îl pună la curent cu criza financiară. Noroc cu domnul cel prietenos care îi voia binele. Aşa că lustragiul a început să ia măsuri încât să nu fie luat pe nepregătite de criza financiară. Pentru început folosea mai puţină cremă de pantofi şi mai de proastă calitate. Apoi a început să aloce mai puţin timp fiecărui client, după cum se spune 'time is money.' A început să socializeze mai puţin cu aceştia, criza e criză, nu mai e timp de 'small talk'. Preocupat de criza financiară a devenise îngândurat, tăcut şi îşi făcea treaba de mântuială. Aşa că încetul cu încetul clienţii fideli cărora le plăceau veselia şi calitatea muncii lustragiului au început să se rărească. Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era mulţumit într-un fel ciudat că domnul cel binevoitor a avut dreptate. “Ce m-aş fi făcut dacă expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum aş fi fost probabil luat pe nepregătite de criza financiară.”

Rugăciunea lui Rick Warren la preluarea funcţiei de preşedinte al SUA de către Barack Obama

2009-01-22T01:45:00.005+02:00

Let us pray. Almighty God, our Father, everything we see and everything we can't see exists because of You alone. It all comes from You; it all belongs to You; it all exists for Your glory. History is Your story. The scripture tell us 'Hear O Israel.' The Lord is our God. The Lord is One. And You are the compassionate and merciful one and you are loving to everyone you have made.

Now today, we rejoice not only in America's peaceful transfer of power for the 44th time, we celebrate a hinge point of history with the inauguration of our first African American President of the United States.

We are so grateful to live in this land - a land of unequaled possibility, where the son of an African immigrant can rise to the highest level of our leadership. And we know today that Dr. King and a great cloud of witnesses are shouting in heaven.

Give to our new President, Barack Obama, the wisdom to lead us with humility, the courage to lead us with integrity, the compassion to lead us with generosity. Bless and protect him, his family, Vice President Biden, the cabinet, and every one of our freely elected leaders.

Help us to remember that we are Americans united not by race or religion or blood, but to our commitment to freedom and justice for all.

When we focus on ourselves, when we fight each other, when we forget You - forgive us. When we presume that our greatness and our prosperity is ours alone - forgive us. When we fail to treat our fellow human beings and all the earth with the respect that they deserve - forgive us. And as we face these difficult days ahead may we have a new birth of clarity in our aims, responsibility in our actions, humility in our approaches, and civility in our attitudes …even when we differ.

Help us to share, to serve and to seek the common good of all. May all people of good will today join together to work for a more just, a more healthy and a more prosperous nation and a peaceful planet. And may we never forget that one day all nations and all people will stand accountable before You.

We now commit our new President and his wife, Michelle, and his daughters, Malia and Sasha into Your loving care.

I humble ask this in the name of the One who changed my life - Yeshua, Issa, Jesύs, Jesus - who taught us to pray: Our Father, who art in heaven. Hallowed be Thy Name. Thy kingdom come. Thy Will be done on earth as it is in heaven. Give us this day our daily bread and forgive us our trespasses as we forgive those who trespass against us. And lead us not into temptation, but deliver us from evil. For Thine is the kingdom, and the power, and the glory forever.

Amen.

I.O.R.-ul în octombrie

2008-10-13T20:51:00.008+03:00

După ce mi-am terminat treburile pe care mi le propusesem să le rezolv pentru ziua de astăzi, am dorit să profit de vremea frumoasă de afară şi să petrec ceva timp în mijlocul naturii. Destinaţia cea mai apropiată...parcul IOR. Nu ştiu din ce motiv, am o slăbiciune pentru acest parc pe care-l consider cel mai frumos din tot Bucureştiul. Ştiu, are zonele lui mai "wild", dar poate de-asta îmi şi place aşa de mult.

Prin urmare, am luat cartierul la picior şi am pornit spre IOR. Nu mai fusesem de ceva vreme în această parte a cartierului pe unde obişnuiam să vin des cu una dintre bunele mele prietene. Spre surprinderea mea, zona arăta mult mai bine decât o ştiam eu! Ce-i drept, e drept, dlui primar nu i-a scăpat nici un colţişor din cartier care nu a fost amenajat!

Ajunsă în parc, am avut parte de ceea ce-mi doream: o seară plăcută în mijlocul naturii, linişte, vreme excelentă pentru o plimbare. Am avut timp să contemplu frumuseţile naturii, să fiu atentă la oamenii din jurul meu care se plimbau şi ei, ca şi mine, agale prin parc, să mă opresc din iureşul ameţitor al vieţii şi pur şi simplu, să petrec puţin timp cu mine însămi.

A fost frumos pentru că am reuşit să mă opresc şi să admir viaţa sub toate formele ei de manifestare: bebeluşi în cărucioare, copilaşi jucându-se zgomotos cu mingea, adolescenţi ţinându-se de mână, tineri pe role, îndrăgostiţi schimbând îmbrăţişări pe o bancă mai retrasă, părinţi ţinându-şi copiii de mână în timp ce aceştia făceau timid primii paşi, muncitori care se întorceau de la muncă şi se grăbeau spre casă, bătrâni plimbând un căţel în lesă sau plimbându-se singuri pentru că cel drag nu mai era...

Nu uitaţi să vă opriţi din când în când şi să va bucuraţi de viaţă!

Iată şi câteva imagini care poate spun mai mult decât cuvintele:

în drum spre IOR

IOR-un în amurg

raţe

şi din nou raţe

toamna...

Rin Grand Hotel

2008-10-11T16:24:00.004+03:00

Aseară am ieşit în oraş cu nişte prieteni dragi nouă. Pentru ca noi încă ne aflam la cumpărături la ora la care ei au terminat treburile, am decis să ca ei să o ia înainte şi să ne aştepte la un restaurant din cadrul Rin Grand Hotel, amplasat pe Calea Vitan Bârzeşti.

Orice bucureştean trebuie să-l fi remarcat pe măsură ce se ridica semeţ şi fastuos în imediata apropiere a cheiului Dâmboviţei.

Hotelul dispune de peste 1400 de camere şi peste 20 de apartamente.

Privindu-l din afară mă gândeam: Doamne, cine o vrea să stea la hotelul ăsta amplasat aşa...in the middle of nowhere! Şi, adevărul este că, traficul dintr-o după-amiază obişnuită din timpul săptămânii te impiedică să ajungi cu uşurinţă la acest hotel. Îl vezi, este chiar lângă tine, dar... nu poţi ajunge la el pentru că eşti blocat în trafic!!!

Nici cu parcarea nu e lucru simplu! Intri, ocoleşti hotelul, ai locuri de parcare pe ambele părţi, dar majoritatea sunt ocupate. După ce am trecut de spaţiul hotelului, am reuşit cu greu să găsim un loc de parcare ce aparţinea imobilului nou construit din imediata apropiere a hotelului. Ceva îmi spune că investitorul este acelaşi atât pentru hotel, cât şi pentru imobilul respectiv.

În fine, tot stressul şi agitaţia dispar brusc, odată ce intri în incinta hotelului. Parcă...intri într-o altă lume, o lume a ordinii, a relaxării totale.

Lobby-ul hotelului este foarte spaţios, larg, luminos. Restaurantul pe care l-am testat aseară se numeşte Dynasty - restaurant cu specific chinezesc, amplasat la primul etaj al hotelului. Prietenii noştri se aşezaseră strategic la o masă care oferea o privire de ansamblu asupra lobby-ului hotelului - superb! De aici puteam vedea recepţia, cafe/bistro-ul hotelului, precum şi lobby-bar-ul. În fundal ascultai muzică live la pian! Într-un cuvânt o seară relaxantă, alături de prieteni dragi, alături de persoana iubită! Ce altceva mi-aş mai putea dori decât ca aceste momente să fie cât mai dese! Puteţi merge şi voi! Nu veţi regreta! Trust me!

Concluzie?!

2008-10-09T18:08:00.001+03:00

Romania on air

2008-10-09T18:04:00.002+03:00

Nimic...

2008-10-02T22:28:00.001+03:00

Ford, powered by...you!

2008-07-22T17:34:00.001+03:00

Ariston...o reclama frumoasa

2008-06-11T16:49:00.001+03:00

Halal felicitare...

2008-04-25T10:23:00.003+03:00

Sunt foarte revoltată! Tocmai ce am primit un email conţinând o "felicitare" de Paşti de la unul dintre colaboratorii noştri. Iat-o în stânga! Nu am să dezvălui numele companiei care a trimis o astfel de felicitare, dar vreau să-mi exprim profunda dezamăgire pentru faptul că sărbătoarea Paştelui a ajuns să fie reprezentată prin ouă inscripţionate cu valută!!! Degeaba a murit Iisus Hristos pentru păcatele lumii dacă asta este tot ce am înţeles noi din jertfa Sa supremă! Vai de capul nostru! Iartă-ne Doamne!

Români celebri

2008-04-22T11:23:00.006+03:00

Un articol interesant despre români celebri! Enjoy şi..fiţi mândri că sunteţi români!

PUTEM OBSERVA cu stupoare cum se afirmă uneori că românii sunt şi acum "codaşii Europei"! Astfel de afirmaţii pot fi semne de incultură crasă sau, de cele mai multe ori, de rea voinţă, ce apare ca un rezultat al oportunismului unor ziarişti care nu urmăresc altceva decât banii care vin din Vest sau de la Est.

Şi pentru că autorii celui mai popular dicţionar occidental "Larousse" nu vorbesc deloc de români ca naţiune importantă pentru dezvoltarea civilizaţiei umane, vom prezenta o serie de inventatori de marcă originari din România, sau personalităţi mondiale de primă mărime care aparţin acestui neam, dar care din păcate nu sunt cunoscuţi.

• Rachetele expediate de la Cape Kennedy şi aripile "Delta" au fost inventate la Sibiu încă din 1555! Onest, Robert Charroux a semnalat acest eveniment, cu toate amânuntele necesare şi cu o firească uimire că "istoria oficială" a "reuşit" să-l neglijeze… Racheta spaţială cu trei etaje de carburant solid ("model Cape Kennedy ") a fost inventată în 1529 şi trimisă în spaţiu cu succes în 1555, în prezenţa a mii de spectatori. Performer: Conrad Haas, şeful Depozitului de Artilerie de la Sibiu (1550- 1570).

Această informaţie şi următoarele provin dintr-un vechi manuscris descoperit de prof. Doru Todericiu, în 1961, la biblioteca din Sibiu. Lista invenţiilor menţionate în manuscris conţine: racheta cu două etaje de ardere (1529); racheta cu trei etaje (1529), baterie de rachetă (1529), casuţa zburătoare (1536), experimentarea principiului arderilor necesare la racheta cu mai multe etaje (1555), utilizarea aripioarelor de stabilizare având forma literei delta (1555)… "Casuţa zburătoare", propulsată în aer de rachetă, nu era nimic altceva decât anticiparea cabinei spaţiale folosită de cosmonauţi începând cu anii `50!… În lucrare erau menţionate şi pulberile lui Ioan Romanul din Alba Iulia.

• Radioactivitatea artificială a fost descoperită de o savantă de la Facultatea de Ştiinţe Bucureşti, şi însuşită apoi de Marie Curie şi întrebuinţată pentru distrugere. Cerând un grad superior la facultate, savanta româncă îi scria regelui Carol al II lea: "Numirea mea s-ar putea face pe aceeaşi cale excepţională ca şi a domnilor recomandaţi de dl. Perrin, ca o recompensă a descoperirii radioactivităţii artificiale, care este a mea şi de al cărui fruct s-a bucurat d-na Joliot Curie, recomandată de însuşi dl. Perrin pentru Premiul Nobel. (… ) Domnul Decan al Facultăţii de Ştiinţe şi o parte din profesori mă sacrifică pentru a nu-i nemulţumi pe dl. Perrin şi pe soţii Joliot Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie." Veşnicile "plecăciuni" faţă de cei de afară, bogaţi, deci deştepţi şi merituoşi! Nedreptăţită savanta înfiinţase din proprie iniţiativă Catedra de Radioactivitate de la Facultatea de Şiinţe Bucureşti…

• 1827 - Petrache Poenaru, membru al Academiei Române şi unul dintre organizatorii învăţământului naţional, inventează predecesorul stiloului modern: "condei portăreţ, fără sfârşit, alimentându–se singur cu cerneală"

• 1858 - Bucureşti - primul oraş din lume iluminat cu petrol şi prima rafinare a petrolului.

• 1880 - Dumitru Văsescu - construieşte automobilul cu motor cu aburi.

• 1881- Alexandru Ciurcu - obţine un brevet din Franţa prin care prevede posibilitatea zborului cu reacţie.

• 1885- Victor Babeş- realizează primul tratat de bacteriologie din lume.

• 1886 -Alexandru Ciurcu - construieşte prima ambarcaţiune cu reacţie.

• 1887- C. I. Istrate - Friedelina şi franceinele.

• 1895- D. Hurmuzescu - descoperă electroscopul.

• 1899- C.I. Istrate - o nouă clasă de coloranţi.

• 1900- Nicolae Teclu - becul cu reglarea curentului electric şi gaz.

• 1904- Emil Racoviţă - fondatorul biospeologiei.

• 1905- Augustin Maior - telefonia multiplă.

• 1906- 18.03 - Traian Vuia - avionul cu tren de aterizare pe roţi cu pneuri; cu "Vuia I" acesta reuşeşte prima decolare fără să folosească nici un mijloc ajutător, numai cu aparate aflate la BORD, (în fapt, primul avion din istorie).

• 1906- A.A. Beldiman - aparatul hidraulic cu daltă de percuţie pentru sondaje adânci.

• 1908- Lazăr Edeleanu – primul procedeu de rafinare a produselor petroliere cu bioxid de sulf din lume, procedeu care îi poartă numele.

• 1908- Acad. Nicolaie Vasilescu-Karpen - "pila Karpen", care funcţionează încă şi produce curent electric, neântrerupt, de aproape 100 de ani!

• 1910- iunie - Aurel Vlaicu - lansează primul avion din lume fuselat aerodinamic.

• 1910 - Tache Brumărescu - maşina de tăiat sulf.

• 1910- Ştefan Procopiu - efectul circular al discontinuităţilor de magnetism.

• 1910- Gh. Marinescu - tratamentul paraliziei generale.

• 1910- Henri Coandă reuşeşte primul zbor al unui avion cu reacţie (fabricaţie proprie).

• 1910- Ioan Cantacuzino - "fenomenul Cantacuzino" (aglutinarea unor microbi).

• 1913-1916- Ioan Cantacuzino - vaccinarea antiholerică (metoda Cantacuzino)

• 1916- D. Danielopolu - acţiunea hipertensivă a digitalei.

• 1918- Gogu Constantinescu - întemeiază o nouă ştiinţă: sonicitatea.

• 1919 Ştefan Procopiu - unitatea elementară de energie magnetică (magnetonul).

• 1920 Emil Racoviţă - pune bazele Institutului de Speologie Cluj (primul din lume).

• 1920 ing. Gheorghe Botezatu - a calculat traiectoriile posibile Pământ - Lună, folosite la pregătirea programelor "Apollo" (al căror părinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost şi şeful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei "Apollo" care a dus primul om pe Lună.

• 1921 Aurel Perşu - automobilul fără diferenţial, cu motor în spate (de forma "picăturii de apă").

• 1921 Nicolae Paulescu - descoperă insulina; pentru că era un anti-mason virulent, Premiul Nobel l-au primit canadienii F. Banting şi J.R.J. McLeod pentru această descoperire…

• 1921 Ştefan Procopiu - Fenomenul Procopiu (depolarizarea luminii).

• 1922 C.Levaditi şi Sazevac - bismutul ca agent terapeutic împotriva sifilisului.

• 1925 Traian Vuia - generatorul de abur cu ardere în cameră închisă şi cu vaporizare instantanee.

• 1930 Elie Carafoli - avionul cu aripă joasă.

• 1933 Henri Coandă - aerodina lenticulară (farfuria zburătoare).

• 1938 Henri Coandă - efectul Coandă.

• 1938 Henri Coandă - discul volant.

• 1952 Ia fiinţă Institutul Naţional de Geronto-Geriatrie „Dr. Ana Aslan", primul institut de geriatrie din lume, model pentru ţările dezvoltate, prin asistenţă clinică şi cercetare. „Ana Aslan" are, anual, mii de pacienţi. Efectele terapiei Aslan asupra îmbătrânirii au convins încă de la început, aducând institutului pacienţi cu nume celebre: Tito, de Gaulle, Pinochet, Chaplin, Claudia Cardinale, prinţese, conţi şi directori ai unor mari bănci ale lumii. Renumele produselor "Aslan" a trecut şi Oceanul, John Kennedy recurgând, pentru o afecţiune a coloanei vertebrale, la un tratament la domiciliu cu "Gerovital".

O menţiune specială facem pentru Ştefan Procopiu, fizician de renume mondial, doctor honoris causa al mai multor universităţi, membru al Academiei Române, întemeietorul şcolii româneşti de magnetism, om de mare ţinută profesională, de înaltă atitudine civică şi patriotism. În 1919, plecând de la teoria cuantelor a lui Max Planck, calculează valoarea magnetonului teoretic (unitatea elementară de energie magnetică), astăzi cunoscut ca "magnetonul Bohr-Procopiu". În 1921 descoperă fenomenul de depolarizare a luminii în suspensii şi coloizi, denumit fenomenul Procopiu, urmat în 1930 de efectul Procopiu, în magnetism. Propus spre acordarea premiului Nobel pentru fizică de către comisia de recomandări în urma dovedirii teoretice a existenţei magnetonului, a fost privat pe nedrept de distincţie, aceasta fiindu-i înmânată savantului danez Niels Bohr, deşi descoperirea a fost anunţată întâi de roman.

• O sincronicitate uimitoare a fost sesizată de unele persoane: vehiculul descris de profetul biblic Ezechiel a fost asemuit cu ingenioasele centuri zburătoare testate de americani în 1961, dar, deşi americanii au fost creditaţi ca autori ai invenţiei, adevăratul inventator este Justin Capra care, în 1958 a proiectat, realizat şi zburat cu un astfel de aparat. Acum, acest aparat a fost îmbunătăţit şi este folosit (cu o autonomie de 30-40 minute) pentru salvarea rapidă de pe platformele marine şi pentru supravegherea zonelor forestiere.

• Un crater de pe lună poarta numele lui… Spiru Haret. Aceasta deoarece savantul roman a demonstrat că axa mare a elipsei pe care se deplasează Pământul în jurul soarelui este de o mărime variabilă, creând premisele de bază ale astrofizicii moderne.

• Mai putem semnala existenţa unor personalităţi, adevăratele "vârfuri de talie universală" apărute dintre minorităţile din România, în toate domeniile. Un exemplu de prim rang: prof. Herman Oberth, un sas din Sibiu, considerat "părintele navigaţiei spaţiale" şi, de asemenea, profesorul lui Werner von Braun, şeful programului rachetelor americane "Saturn".

Alte realizări româneşti:

• Ştefan Odobleja - Părintele ciberneticii generalizate.

Timişoara - primul oraş european cu iluminat stradal cu energie electrică (noiembrie 1884).

• Grigore Antipa – savant naturalist, inventatorul dioramelor (1912).

• Ion Agârbiceanu – primul laser cu gaz (heliu-neon) cu radiaţie infraroşie (1962).

• Dumitru Daponte - inventatorul modalităţii de proiectare a filmului în relief.

• Iulius Popper - inventatorul unui dispozitiv pentru recoltarea aurului din apa mării; în plus este cel care a dat denumiri româneşti unor locuri din Ţara de Foc (Sinaia, Ureche, Lahovary, Rosetti).

• Aurel Perşu - a stabilit că automobilul cu cele mai corecte forme aerodinamice trebuie să fie proiectat având forma unei picături de apă, în cădere. General Motors precum şi Ford au făcut propuneri pentru achiziţionarea patentului.

• Anghel Saligny - construieşte în premieră mondială, la Brăila şi Galaţi, silozuri din beton armat (pentru poduri).

• Eliza Leonida Zamfirescu - prima femeie inginer din lume.

• Smaranda Brăescu – una dintre primele femei paraşutist din lume, deţinătoare a mai multe recorduri mondiale în domeniu.

REALIZĂRI CONTEMPORANE

• Dr. fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizică Atomică de la Magurele, a realizat un CD ROM (din sticlă) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decât a unuia obişnuit. Pe 5 astfel de CD-uri ar putea fi stocată întreaga Bibliotecă a Academiei Române, iar informaţiile ar putea rezista… 5.000 de ani!!! În noiembrie 1999, invenţia sa a fost premiată cu medalia de aur la Salonul Mondial al Invenţiilor "Bruxelles Europa", iar autorul doreşte cu orice preţ producerea de serie în România. Dar forurile din România întârzie la nesfârşit formalităţile…

• Constantin Pascu a realizat în anul 2000, în premieră mondială, un aparat care purifică aerul în spaţiile de locuit: distruge bacteriile din aer, reţine praful şi fumul de ţigară, atmosfera devenind "ca în salină sau pe litoralul marin". Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!…

• Petrică Ionescu este cel mai important regizor de operă dupa Zefirelli (afirmaţie facută de George Astalos, în ian.2001)

• România a câştigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de mulţi drept cel mai inteligent joc de cărţi) pe Internet, în 16.11.2000 (107 - 75 cu SUA în finală).

• Hackerii români sunt consideraţi printre cei mai buni (şi mai periculoşi) din lume. "Distracţia" (conform declaraţiei lor, ei nu fură informaţii, ci doar doresc să îşi dovedească … valoarea) celor "5 magnifici de la Răsărit" a obligat CIA să trimită o delegaţie la Bucureşti… Printre site-urile "sparte" de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc…

• La salonul invenţiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s-a clasat pe locul I în privinţa numărului de premii obţinute şi pe locul II (după Rusia) ca număr de invenţii prezentate. Adică a luat premii pentru toate cele 62 de invenţii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegaţia română s-a mai întors de la Geneva şi cu 4 premii speciale din partea delegaţiilor altor ţări, un premiu de creativitate (pentru Ionuţ Moraru - invenţia "Biomer"), Medalia expoziţiei şi Diploma salonului pentru contribuţia excepţională în promovarea invenţiilor.

* În anul 2003, la salonul de inventică EURECA de la Bruxelles, ing. Petrache Teleman a obţinut medalia de aur şi medalia de argint şi încă patru premii pentru invenţiile sale ECOPIERA şi MOPATEL - materiale ecologice de construcţii - dar invenţiile nu au fost valorificate nici în ziua de astăzi.

• Prof. Ştefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universităţii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasă şi în Consiliul Director al prestigioasei instituţii britanice. Posesoare a două certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Şefa Clinicii de Neurologie din Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. În plus, medicul român a primit şi medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numită şi în conducerea acestei unităţi.

• Dr. Maria Georgescu, eleva prof. Ana Aslan şi director al institutului cu acelaşi nume, a avut o serie de pacienţi celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, preşedinţii Suharto şi Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), prinţul Agacan (cu soţia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy, etc.

• La olimpiada internaţională de matematică de la Washington (iulie 2001), elevii romani au obţinut o medalie de aur, două de argint şi trei de bronz. Ei sunt din Galaţi, Arad, Vâlcea şi Constanţa. Participarea la olimpiade internaţionale de matematică şi fizică: 500 de elevi din 83 de ţări… Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galaţi) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internaţionale şi Balcaniadă… Fireşte, el a fost "racolat" imediat de americani, optând pentru Universitatea din Princetown (SUA).

• Ştefan Cosmin Buca, Maria Popa şi Mihai Ivănescu au fost nominalizaţi, în vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de către instituţii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalţi participă la programe în colaborare cu NASA.

• Nicu Mincu din comuna Iveşti (Galati) vindecă diverse boli cu leacuri şi ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arată ca la 50, pentru că, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tinereţii…

• România este pe primele locuri în lume la… exportul de inteligenţă. De exemplu, la "Microsoft", a doua limbă vorbită este româna, iar la NASA mulţi dintre specialiştii de prim rang sunt tot români…

• Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite săli de gimnastică din SUA (Manhattan/New York). Emigrat în 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clienţii săi numărându-se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, s.a. Celebrele casete video lecţii de fitness produse de Cindy Crawford începând din 1992 au fost realizate împreună cu antrenorul său, Radu Teodorescu, care doreşte să înfiinţeze în România primul institut din lume de pregătire a profesorilor de educaţie fizică în fitness pentru adulţi…

• Nicolae Bălaşa, un inginer mecanic din Dolj, socoteşte mental mai rapid decât calculatorul (înmulţiri, împărţiri, ecuaţii de gradul II, radicali de ordinul III şi IV)! Fost inginer la Uzina Mecanică Filiaşi, din 1994 Nicolae Bălaşa este actualmente şomer…

• Ion Scripcaru, strungar şi lăcătuş mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu găseşte de 4 ani, 15.000 USD pentru a-şi realiza invenţia epocală (până la proba practică): motorul care nu consumă nimic! Acesta ar trebui să funcţioneze pe baza gravitaţiei, fiind în fapt "instalaţie mecanică amplificatoare de putere, capabilă să transforme forţa statica gravitaţională în lucru mecanic". "S-ar închide toate centralele nucleare", spune el. Numai că OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci) a refuzat să-i breveteze invenţia în lipsa unei machete funcţionale, doar pe baza schiţelor. Petre Roman şi Ministerul Cercetării şi Tehnologiei l-au tratat cu indiferenţă (1997), iar sponsorii nu se înghesuie (ca şi statul) să-i asigure cei 15.000 USD necesari…

• Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reuşit teleportarea unei particule. O aplicaţie a acestei invenţii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc în 4 iulie 1997, în laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme "Hewlett Packard". Pe vremea lui Ceauşescu, Sandu Popescu a reuşit "performanţa" de a fi şomer în România…

• Ioan Davidoni, un bănăţean sărac material dar bogat în idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul în care ne pierdem cea mai mare bogăţie: inteligenţa şi inventivitatea. Angajat al fabricii de sticlă din Tomeşti (Timiş), pentru care a realizat, în câţiva ani, 45 de invenţii şi inovaţii, el a fost disponibilizat când a îndrăznit să-şi ceară drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adică… de 4 ori greutatea sa în aur!) şi apoi a fost reangajat ca muncitor… "din milă"!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat două invenţii de excepţie: un recuperator de peliculă de ţiţei şi pantofi magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani… Prima invenţie valorează miliarde de dolari în Vest, a doua a înregistrat 0 inutil la OSIM, pentru că atât chinezii cât şi americanii i-au furat şi folosit invenţia cu un profit imens. De exemplu, în SUA s-au vândut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari… În acest timp, statul român ignora în continuare o invenţie, într-adevăr de miliarde…

• În 1991, Carol Przybilla a înregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe invenţia sa mai veche, neconcretizat nici până acum. Între timp, principii incluse în tehnologia aparatului au fost utilizate în realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicaţii militare malefice… Carol Przybilla a mai realizat şi alte invenţii deosebite: turbina cu combustie internă (1958, vândută de statul român firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit închis (1959), motor eliptic, fără bielă (vândută Japoniei şi folosită în celebrele motociclete japoneze), arma defensivă antitanc (anii `90).

• Justin Capra este un inventator celebru al României, din păcate mereu tratat cu indiferenţă (chiar ostilitate) de autorităţile statului, condiţii în care nu e de mirare că unele din invenţiile sale (de miliarde de dolari) i-au fost pur şi simplu furate de americani… În 1956, la nici 25 de ani, Justin Capra a inventat primul rucsac zburător, un aparat individual de zbor. După 7 ani în care "semidocţii savanţi" l-au tratat cu dispreţ pentru că era doar tehnician şi nu inginer, în 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin şi Robert Cunings au preluat invenţia din România şi au lansat-o în fabricaţia de serie… În 1958, Justin Capra a realizat prima variantă a rachetonautului, cu care s-a ridicat de la pământ la… Ambasada SUA din Bucureşti. Rezultatul: invenţia a fost şi aceasta furată şi brevetată în 1962 de Wendell Moore ("specializat" deja!), iar inventatorul… a fost arestat de Securitate pentru că ar fi dorit să fugă din ţară cu aparatul său… Justin Capra mai este şi realizatorul celui mai mic autoturism din lume, "Soleta", care consumă … 0,5l/100 km şi al unei motorete unică în lume ce funcţionează cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o încărcare).

• Mihai Ruşeţel a inventat motorul cu apă! "Cazul Ruşeţel", este elocvent pentru geniul românesc dar şi pentru "talentul" cu care ne risipim forţele şi putem să ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM în 1980 şi a fost brevetat în … ianuarie 2001. Până atunci, Securitatea l-a şicanat pentru refuzul de a cesiona invenţia statului, iar în februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca şi consilier tehnic la "Mercedes" ( 2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea invenţiei… Motorul său se bazează, ca principiu de funcţionare, pe "cazanul Traian Vuia", invenţie folosită încă la locomotivele Diesel electrice pentru încălzirea vagoanelor. Poate fi utilizat în domeniul transporturilor terestre şi navale, în locul turbinelor din termocentrale, şi chiar a centralelor termoelectrice. În lume, mai există două brevete în domeniu (Japonia şi SUA), dar acestea nu depăşesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solid sau lichid. "Motorul Rusetel" foloseşte drept combustibil doar apă, şi are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie iniţială fiind o banală baterie de maşina. Datele tehnice preconizate de a patra sa machetă (10 l/100 km consum de apă, 70 km/h viteza maximă) pot fi îmbunatăţite la realizarea prototipului: un motor cu apă montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia, ing.Constantin Stroe, care cunoaşte acest proiect chiar din 1980, a afirmat că este dispus să ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului şi a declarat, încântat: "reuşita ar fi un miracol, şi cred că un asemenea caz ar trebui să se inventeze pentru acest om Premiul Super Nobel".

Când şeful nu e la birou!

2008-03-28T09:46:00.002+02:00

E clar...m-a lovit melancolia

2008-02-06T22:04:00.000+02:00

Da ştiu...cei care mă cunoaşteţi mai bine nu o să recunoaşteţi că asta mi se poate întâmpla chiar şi mie. Ei bine, da! M-a lovit melancolia! Ceea ce...nu e chiar aşa de rău, fiecare avem momentele noastre de melancolie, nu-i aşa? Ce e mai rău e că m-a lovit deja de vreo câteva zile şi nu-mi mai trece! O fi grav? Care o fi cauza? Cumva astenia de primavară? Cum care primavară? Da ştiu...nu a venit încă dar...pluteşte în aer! O simt! Şi chiar dacă nu a venit încă...corpul meu se pregăteşte de marea revenire a primăverii!

Şi toate astea au început acum câteva zile când a trebuit să ies cu şefa mea să rezolvăm nişte probleme în oraş. Aşadar am luat o maşină de la serviciu, ne-am aşezat confortabil pe bancheta din spate şi am început să discutăm despre problemele curente de la serviciu. Între timp, am ajuns în zona liceului meu, Liceul Economic Nicolae Kreţulescu (actuala Şcoala Superioară Comercială Nicolae Kreţulescu). Ei bine, când am ajuns în această zonă, mi s-a rupt filmul şi am căzut în visare.

Urmăream nostalgic drumul pe care-l bătusem de nenumărate ori de la metrou (respectiv autobuzul 311) până la şcoală pe viscol sau arşiţă.

M-am uitat după librăria în care mai intram din când în când căutând vreo carte care ni se ceruse, restaurantul pe lângă care treceam eu şi colega mea de bancă, Alina şi ne uitam la puţinii clienţi ai localului apropiindu-ne de geam şi întrebându-i din priviri dacă era bună mâncarea, m-am uitat după covrigăria din care ne "hrănisem" muuulte pauze şi unde ne trimiteau chiar şi profesorii să le luăm covrigi. Am trecut apoi pe lângă intrarea profesorilor şi mi-am amintit de strigătele noastre disperate: "Băi, vine profa!", apoi pe lângă intrarea elevilor unde intram cu emoţiile unei lecţii neînvăţate sau a unei teme nefăcute şi ieşeam cu maaarea bucurie că am "scăpat" şi astăzi neascultaţi.

Îmi aduc aminte că într-o vreme ne puseseră bodyguarzi (din cauza unor altercaţii între elevii noştri şi alţii) şi nu aveam voie să ieşim din curtea şcolii decât la terminarea orelor şi cum am pus la cale un plan de evadare împreună cu Nicoleta (o altă colegă) şi am sărit gardul şcolii înalt de 2 metri şi ceva doar ca să mergem să ne luăm nişte covrigi.

Îmi aduc aminte de simpatia pe care o aveam faţă de un băiat dintr-o clasă mai mare şi pe care îl urmăream împreună cu Alina peste tot şi ce curaj ne-am făcut ca să mergem să-l abordăm pentru prima dată şi ce fericite eram apoi!

Îmi aduc aminte cum ascultam cu disperare Roxette toată ziua şi cum împărtăşeam impresii cu Mădălina, o altă colegă la fel de pasionată de Roxette ca şi mine!

M-a trezit brusc la realitate vocea şefei mele care mă întreba nedumerită ce e cu mine de sunt aşa de tăcută. I-am răspuns sec: Nimic!

În timp ce scriu...ascult...ei bine, aţi ghicit: Roxette! Ca să vă convingeţi şi voi că sună bine, uitaţi-vă la videoclipul ăsta: www.roxette.ro/ro/node/419

Ştiu....nu ascultând Roxette mă "vindec" de acestă melancolie dar, întrebarea este: oare vreau să mă vindec?

Ziua Unirii si scurta lectie de istorie

2008-01-24T12:20:00.000+02:00

Sunt constienta ca exista printre noi, romanii, unii care nu sunt foarte mandri ca sunt romani. Poate sunt indreptati sa simta asta date fiind evenimentele recente din Italia. Un alt motiv ar fi faptul ca ii aud inca pe unii oameni pe strada regretand "epoca lui Ceausescu". Nu le impartasesc parerea, totusi, va vine sau nu sa credeti, inca mai exista astfel de oameni.

Pana acum ceva vreme, am fost destul de ignoranta fata de istoria Romaniei. In scoala generala mi se parea ca trebuie sa retin prea multe date, care erau considerate mai importante decat evenimentele in sine. La liceu, fiind liceu economic, era clar ca reprezenta una dintre materiile importante, iar profesorii erau si ei constienti de acest lucru.

De curand insa, m-a "lovit" dorinta de a cunoaste si eu mai mult din "misterele patriei". Asa ca, intr-o zi, iesind in pauza de masa de la serviciu am intrat intr-o librarie fara nici un scop precis si am dat peste o carte care mi-a captat atentia: "O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri" de Neagu Djuvara. Am zis ca este o carte destul de potrivita cu care sa incep incursiunea mea in lumea istoriei romanilor. Si, pana acum, consider ca nu am gresit deloc cand am ales-o din raft.

Sa revenim insa la evenimentul sarbatorit mai mult sau mai putin de romani astazi: Unirea Principatelor Romane. Pentru cine nu stie detalii, iata cateva: in ziua de 24 ianuarie, acum 147 de ani, s-a produs Unirea Principatelor Romane. In fruntea Tarii Romanesti a fost ales domnitorul Moldovei Alexandru Ioan Cuza.

Unirea Principatelor Romane este considerata a fi primul pas important pe calea infaptuirii statului national unitar roman. Desi scurta (1859-1866), domnia lui Alexandru Ioan Cuza a insemnat perioada de maxima dezvoltare a Romaniei moderne: a fost creat primul Parlament unic al Romaniei si primul guvern unitar, a fost adoptata prima constitutie, s-a efectuat reforma electorala, agrara, a invatamantului.

Iata mai jos un filmulet pe aceasta tema care mie mi-a starnit putin sentimentul patriotic. Sper ca si voua: http://www.youtube.com/watch?v=mJwS8KM-LQA

Traiasca Romania dodoloata!

E-mailul cu fetita

2008-01-23T20:19:00.000+02:00

Acum vreo doua zile eu si un alt coleg de birou primim un e-mail de la o colega de serviciu in care ne trimitea o poza cu fetita ei in varsta de aprox. 3 ani.

La momentul respectiv, am deschis emailul, am privit poza, mi-am zis in gand: trebuie sa-i raspund sa-i multumesc pentru poza si sa-i spun ce fetita frumoasa are! Dar, fiind o zi destul de prinsa, am uitat pur si simplu sa-i raspund colegei.

O fi asteptat saraca femeie un feedback din partea partea mea sau a colegului mei in acea zi, o mai fi asteptat si ieri, poate si astazi pana in momentul in care...primim un alt e-mail de la aceeasi colega cu urmatorul text: "Asa-i ca sunt frumoase culorile din poza?"

Cu alte cuvinte: Daca fiica-mea nu va place, macar nu-i asa ca-i frumos imbracata?

Am plâns...

2008-01-18T23:09:00.000+02:00

Laura Mocăniţă...vă spune ceva acest nume? Răspunsul este evident, nu. Acelaşi răspuns pe care l-aş fi dat şi eu dacă mi-aţi fi pus această întrebare până joi. Însă joi, când am ajuns acasă de la serviciu, în timp ce căutam emisiunea Cârcotaşii, am dat în schimb de emisiunea "Vreau să fiu vedetă" de la Antena 1. Pentru cei care nu ştiţi despre ce vorbesc, iată în câteva cuvinte despre ce este vorba: este o emisiune sub forma unui concurs în care copii talentaţi din punct de vedere muzical vin şi prezintă o melodie în faţa unui juriu format din artişti consacraţi.

În timp ce priveam emisiunea, a apărut printre concurenţi, ea, Laura. O fetiţă de aproximativ 10 ani cu un păr lung şi frumos împletit în două codiţe şi nişte ochi de un verde superb. Este o fetiţă de la ţară, care până la această vârstă a suferit două intervenţii chirurgicale la cap. Un copil amărât care stă cu chirie într-o casă la ţară! Sinceră să fiu, eu nu am mai auzit până acum ca cineva de la ţară să nu aibă casa lui. Încă de mică, am mers la bunici în judeţul Olt. Acolo, fiecare familie are casa ei, gospodăria ei. La ţară nimeni nu stă ÎN CHIRIE! Nu însă Laura.

În cuvinte simple şi printre lacrimi ne-a spus pe scurt povestea ei. Mama ei le cumpără (ei şi surorii ei) haine la Crăciun sau "cum poate, când poate". Tot ceea ce-şi doreşte de la viaţă este să aibă şi ea casa ei aşa cum au ceilalţi copii şi sănătate de la Dumnezeu. Nu-şi doreşte jucării!

Ascultând-o şi uitându-mă la Laura cum spunea aceste lucruri cu lacrimi curgându-i pe obraji, nu m-am putut abţine şi...am plâns.

Am plâns... pentru că de atâtea ori luăm lucrurile pe care le avem ca şi cum ni s-ar cuveni, considerăm că este normal şi este DREPTUL nostru să fim sănătoşi, însă uităm atât de des să-i mulţumim Celui care merită toată mulţumirea noastră, lui Dumnezeu pentru sănătatea pe care ne-o dă zi de zi!

Am plâns... pentru că dulapurile noastre sunt doldora de haine, iar alţii primesc o haină poate doar la Crăciun.

Am plâns... pentru că de atâtea ori uităm să ne apreciem părinţii pentru că ne sunt alături în momentele frumoase, dar şi în clipele grele, pentru că poate au făcut mari sacrificii ca noi să ajungem unde suntem acum, că ne-am simţit mereu în siguranţă şi în armonie în familie, pentru ca nu am ştiut ce înseamnă să nu ai ce pune pe masă.

Am plâns... pentru că am văzut că încă mai există copii cu suflete frumoase în această lume a violenţei, a vitezei, a vacarmului.

Am plâns...pentru că am văzut că încă oamenilor le mai pasă încă de semenii lor care sunt în nevoie. Un exemplu clar este...Antena 1. Ei i-au oferit Laurei o casă mobilată care să fie a ei şi a familiei ei! Cinste lor!

Nu uitaţi să le spuneţi celor dragi vouă cât de mult îi apreciaţi!
Nu uitaţi să vă uitaţi în jurul vostru şi să-i ajutaţ pe cei în nevoie!
Nu uitaţ să vă bucuraţ de viaţ!
Ş...cel mai important:
Nu uitaţi să-i mulţumiţi lui Dumnezeu pentru sănătate şi pentru tot ce aveţi!

Imagination at work

2008-01-16T15:21:00.000+02:00

O reclamă deşteaptă

2007-12-05T13:46:00.000+02:00

Vreţi să vedeţi cum arată cerul când ne zâmbeşte?

2007-11-29T14:43:00.000+02:00

Aşa!

In Excelsis Deo...o versiune...originală

2007-11-29T14:24:00.000+02:00

Fiindcă suntem în apropierea sărbătorii Crăciunului şi se aud din ce în ce mai multe colinde, vă invit să ascultaţi un colind cântat de nişte copii. Vă promit că nu veţi regreta!

http://www.youtube.com/watch?v=nScuAc2RORw

Primii fulgi de nea

2007-11-20T11:40:00.000+02:00

Ieri, imediat după ce am ajuns la serviciu, mă uitam eu aşa pe fereastră, şi...când ce văd...prima zăpadă. Mă rog...zăpadă e mult spus pentru că odată ajunşi pe asfalt, fulgii dispăreau imediat, spre dezamăgirea mea.

Cu câteva zile înainte, o colegă venise să mă întrebe dacă văzusem fulgii de zăpadă din noaptea precedentă. Din nefericire, mă culcasem deja şi îi ratasem. Şi când aflasem că deja prima ninsoare avusese loc şi o ratasem, fusesem foarte dezămăgită. Dar...ieri dimineaţă nu am mai ratat-o! Sper că nici voi!

Seara am plecat cu colegii de birou să bem un ceai, să mâncăm prăjiturele şi dulceaţă de vişine şi piure de castane la...Cărtureşti. Până acolo, am avut ceva de mers de la birou. Dar, deşi era frig, m-am bucurat de fiecare pas pe care-l făceam printre fulgii de nea. De-abia aştept următoarea tranşă de ninsoare, în timp ce visez la a white Christmas!!!

Ever wondered how people live in space?

2007-11-15T12:09:00.000+02:00

Ping pong with your best friend

2007-11-12T16:07:00.000+02:00

Math problems? Call 911!

2007-11-12T11:57:00.000+02:00

Ce face pisica când îi e foame

2007-10-31T11:02:00.000+02:00

Unde mergem?

2007-10-24T11:58:00.000+03:00

În tramvaiul 40, discuţie între un băieţel de aproximativ 5 ani şi bunica lui, orele 8.00 dimineaţa:
Băieţelul: Acum mergem în parc, mamaie?
Bunica: Nu dragă, mergem la grădiniţă!

No comment!

Ăsta da instrument de cântat!

2007-10-11T12:11:00.000+03:00

Ia priviţi cum se relaxează un urs

2007-10-11T12:06:00.000+03:00

Ca şoarecele cu pisica?

2007-10-09T10:11:00.000+03:00

Ce vremuri...

2007-10-05T10:28:00.000+03:00

Un articol excelent pe care tocmai l-am primit pe email şi citindu-l parcă mi-a înseninat ziua, încă umbrită de trecerea recentă din această lume a bunicului meu drag, de care mă leagă multe şi frumoase amintiri.

DEMISIE OFICIALĂ

Subsemnatul, vă aduc la cunoştinţă decizia irevocabilă de a demisiona oficial din funcţia de adult pe care o deţin acum abuziv. După o analiză detaliată a situaţiei, m-am hotărât să mă retrag şi să preiau atribuţiile unui copil de şase ani, cu toate drepturile şi îndatoririle pe care le-am avut cândva, dar la care am renunţat cu prea mare uşurinţă. Vreau să desenez cu creta colorată pe strada unde locuiesc, atunci când trec oameni maturi şi importanţi spre serviciu şi să nu-mi pese de stresul lor în lupta cu minutele şi traficul care îi aşteaptă. Vreau să fiu mândru de trotineta mea cea roşie, fără să mă intereseze cât costă asigurarea pe anul viitor. Vreau să cred sincer că bomboanele Tic-tac sunt mai bune decât banii, pentru că le poţi mânca.Vreau să stau întins la umbra unui copac, cu un pahar de limonadă în mână şi cu ochii la norii pufoşi care aleargă pe cer, întrebându-se cu uimire de ce adulţii nu fac la fel. Vreau să mă întorc în trecut, la vremurile când viaţa era simplă. Atunci când tot ce ştiam se rezuma la cele şapte culori, cinci poezii, zece cifre şi vocea mamei care mă chema la masă când nu îmi era foame.Vreau înapoi, atunci când nu îmi păsa de cât de puţine lucruri ştiam, pentru că nici nu ştiam cât de puţine ştiam. Vreau să cred, ca odinioară, că totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpăra cu preţul unei îngheţate la pahar. M-am maturizat prea mult şi nici nu mai ştiu când m-am trezit mare. A fost cu siguranţă un abuz şi îmi cer iertare. Am ajuns astfel să aflu ceea ce nu ar fi trebuit: războaie şi purificări etnice, copii abuzaţi şi copii murind de foame, divorţuri, droguri în licee, prostituţie, justiţie coruptă, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, fraţi învrăjbiţi fără bani, ură, bârfă. Am aflat despre materialism nedialectic şi mame denaturate, care îşi vând copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de bărbaţi, pentru un televizor de ocazie. Ce s-a întâmplat cu timpul când aveam impresia că moartea este un concept de poveste, că doar împăraţii bătrâni mor ca să facă loc pe tron prinţilor tineri, căsătoriţi cu prinţese câştigate în urma ultimei zmeiade? Unde sunt anii când mi se părea că tot ce ţi se putea întâmpla mai rău în lume era să nu fii ales în echipa lui Menică repetentul, atunci când jucam fotbal în spatele şcolii? Vreau să mă reîntorc la vremea când toţi copiii citeau cărţi folositoare, când muzica era neotravită, când televiziunea era pentru ştiri şi emisiuni de familie, fără sex explicit şi violenţă implicită la fiecare zece secunde. Vreau desene animate cu Donald Duck, peripeţiile echipajului "Speranţa", navigând cu "Toate pânzele sus" şi pe mama citindu-mi despre Iosif şi fraţii săi. Ce bine era când credeam, în naivitatea mea, că toată lumea din jur este fericită deoarece eu eram fericită! Promit solemn ca, imediat ce o să-mi reiau atribuţiile de copil, o să-mi petrec după-amiezile căţărându-mă în copaci, călărind bicicleta vărului Cristi şi citind Robinson Crusoe, ascuns în coliba înjghebată din ramuri şi frunze de fag, în spatele grădinii. Îmi iau angajamentul că nu o să îmi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apă, gunoi, cablu Tv şi Internet, asigurări pentru maşini, asigurări de sănătate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarbă netăiată, computerul virusat şi faptul că maşina a început să vrea la mecanic. Vă asigur că nu o să fiu pus în încurcătură atunci când o să fiu
întrebat: "Ce-o să te faci când o să creşti mare?", deoarece acum ştiu: vreau să fiu COPIL. Gata cu plecatul la serviciu când ar trebui să dorm şi să-l visez pe Florin Piersic - Arap Alb, gata cu ştirile despre terorişti, bombe şi
căderi de avioane. Gata cu bârfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserică, gata cu hernia de disc, păr grizonat, ochelari pierduţi, medicamente scumpe şi dinţi de porţelan. Gata, stop, cedez! Demisionez din funcţia de ADULT. Vreau să cred în sinceritatea zâmbetelor, nobleţea vorbelor, o lume a cuvântului dat şi respectat, a dreptăţii, a păcii, a viselor împlinite, a imaginaţiei înnobilate, a îngerilor buni şi a omului după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Vreau să am iarăşi şase ani şi jumatate. Fiţi voi mari şi importanţi şi ocupaţi şi îngrijoraţi. Eu vreau să cresc MIC!

ESQ - Corect şi perfect

2007-09-12T19:32:00.000+03:00

La începutul acestei luni, am observat apariţia la tarabele de ziare a unei noi reviste, Esquire. Revista vine din America, unde a apărut prima dată în octombrie 1933. Se doreşte a fi o revistă a bărbaţilor, iar motto-ul ei este: "ştiinta de a fi bărbat". Mi se pare o investiţie destul de proastă a publica reviste pentru bărbaţi din simplu fapt că...bărbaţii pur şi simplu nu citesc reviste, sau ca să nu generalizez, marea majoritate a bărbaţilor nu citeşte reviste.

Oricum, mi se pare o revistă drăguţă, destul de interesantă, bine documentată şi destul de diversificată. Răsfoind-o am dat peste un articol interesant despre cum ar trebui "să cadă, să şadă, să curgă, să se aşeze" cât mai corect haina şi pantalonul de la costum pe stimabilii domni.

TIVUL PANTALONILOR - Să fie cu doi cm mai lung în spate şi să ajungă la tocul pantofului (fără să-l acopere). În faţă e musai ca stofa să facă o cută - altminteri pantalonii sunt prea scurţi.

NASTURII - Nu care cumva să radieze (în jurul singurului nasture încheiat) cute sau încreţituri.

GULERUL - Dacă reverele sunt perfect croite, gulerul nu trebuie nici să acopere cămaşa, nici să stea prea depărtat de ceafă.

UMĂRUL - Să nu depăşească linia naturală a carurii, dar nici să nu lase impresia că e costumul cu care ai dat bac-ul.

MANŞETA CĂMĂŞII - E esenţial să se iţească de sub mâneca hainei cel puţin un cm de cămaşă.

LUNGIMEA HAINEI - Tivul nu va depăşi nivelul unde se termină degetul mare.

Stimaţi domni, sper ca cele scrise mai sus să vă ajute atunci când veţi îmbrăca din nou un costum, pentru că, trebuie să recunoaştem, câteodată e loc şi de mai bine!

Cine poate să facă aşa?

2007-09-05T09:48:00.000+03:00

De ziua de naştere!

2007-08-30T12:32:00.000+03:00

Ei bine...astăzi este ziua mea...da...exact...de naştere. Nu...nu mă cheamă Alexandra şi...sinceră să fiu...nici nu mă prea omor după numele ăsta, poate pentru că m-am obişnuit cu al meu, ştiţi voi...puterea obişnuinţei. Oricum, nu despre asta vroiam să scriu acum. Am împlinit o vârstă onorabilă, pe care nu am de gând să o divulg aici şi acum. Dar nici despre asta nu vroiam să scriu.

Ieri, după ce am plecat de la serviciu, mi-am dat seama că, a doua zi, fiind ziua mea, trebuia să intru rapid în acţiune. Se impunea o vizită urgentă într-un hypermarket pentru diverse cumpărături pentru petrecerea organizată la serviciu pentru colegii mei. Apoi, alte rezervări la restaurant pentru a scoate familia în oraş, că vorba aia...trebuie să faci cinste. Am ajuns destul de târziu acasă, obosită după cumpăraturile făcute. Imediat, m-am apucat de călcat, că deh, de ziua ta trebuie sa arăţi ca scos din cutie, fustă călcată, bluză apretată şi pantofi lustruiţi atent. Buuun, am terminat şi cu hainele. Ce mai urmează? Deocamdată...nimic! Uf ce bine!

Azi dimineaţă, m-am trezit mai devreme, să pregătesc toate bagajele pentru petrecerea de la serviciu! Pe drum a trebuit să mai mă opresc să caut şi ceva dulciuri pentru desert. În final am ajuns la birou obosită deja de atâta grijă să nu cumva să fi omis ceva!

Şi...m-am gândit eu... că probabil mulţi se regăsesc în postura mea şi că, ar fi un business bun ca să existe persoane la care să apelezi ca să-ţi organizeze ziua de naştere. Exact ca la nuntă când vii, te aşezi la masă şi te bucuri de tot! La fel şi de ziua de naştere: ai pe cineva care face cumpărăturile pentru tine, le duce la serviciu, se ocupă de toate detaliile şi tu doar vii şi te bucuri de ziua ta, de colegi, prieteni şi familie. Şi, în plus, mai primeşti şi cadouri! Corect?

Un week-end la mare printre prieteni

2007-08-24T10:06:00.000+03:00

Săptamâna trecută ne-am hotărât, destul de brusc, ce-i drept, să mergem pentru week-end la mare. Am plecat destul de dimineaţă din Bucureşti (respectiv pe la 06.00) sperând să nu prindem prea mare aglomeraţie. Aşteptările noastre au fost înşelate însă. Mulţi turişti mizaseră pe acelaşi lucru astfel că pe drum am avut parte de câteva "îngâtuiri" ale traficului. În cele din urmă, am ajuns la Saturn în jurul orei 11.00 şi am căutat cazare pe la hotelurile de pe plajă. Căutările noastre au fost zadarnice deoarece, ca la noi, la români, am primit invariabil acelaşi răspuns: nu lucrăm decât cu agenţiile. Mi se pare total absurd să ai o astfel de atitudine în condiţiile în care se anunţase în presă şi televiziune că media de ocupare în mai toate staţiunile în afară de Mamaia este de 60-70%. Ok, înţeleg atitudinea recepţionerelor care doresc să fie cât mai puţin deranjate de clienţii care vin doar pentru o noapte la mare, dar nu înţeleg totuşi atitudinea patronilor. De ce ai prefera să stai cu camerele goale decât să primeşti turişti chiar şi pentru o noapte?

Acestea fiind zise, am plecat înspre Venus sperând să găsim acolo măcar o cameră liberă. După mai multe încercări eşuate, am găsit un hotel de 2**, vai de capul lui, unde ni s-a spus că există camere libere. După ce am intrat să vedem o cameră, mi-am dat seama şi de ce: imediat ce intrai te izbea un puternic miros de igrasie, mobilierul era cel puţin de pe vremea bunicii, la baie pe jos era mozaic cum mai găseşti la holurile de la blocurile din Bucureşti, uşa de la balcon (da...aveam şi un mic balcon cât să încapă un om pe el) nu stătea închisă singură, trebuia ajutată de o încuietoare, iar paturile...foarte înguste şi la fel de vechi. Privind în jur îţi venea s-o rupi la fugă şi să nu mai priveşti înapoi. Dar...gandindu-ne că deja căutasem destul fără nici o şansă de reuşită, am zis: măi...o noapte n-om muri noi. Şi am rămas acolo.

Am plecat pe plaja din Venus, fiind cea mai apropiată şi fiind foarte nerăbdători să luâm contact cu ea cât mai repede. Plaja destul de urâţică, apa mării şi mai şi. După ce am făcut o baie scurtă în mare, am plecat cu THE ONE la o scurtă plimbare pe faleză. Am constatat că marea forma mai multe golfuleţe în acea zonă cu apă mai mult sau mai puţin murdară. Am găsit în cele din urmă şi un golfuleţ unde era pusă o pancartă pe care scria: PLAJĂ NEAMENAJATĂ şi care, avea cea mai curată apă, asta poate tocmai pentru că nu era amenajată.

După prânz am mers la piscina unui hotel din apropiere. Am rămas surprinsă să văd ce curată era apa şi ce bine întreţinută era piscina, evident fusese renovată dar arăta chiar bine! Primul plus de până acum. Ne-am petrecut aproape toată după amiaza bălăcindu-ne la piscină. Dovada:

Spre seară ne-am întâlnit cu nişte prieteni în Neptun, am servit cina aici: http://www.efendi.ro/terasa-antik.html timp în care a trebuit să ne războim cu trupele de ţânţari atacatori! Am ieşit până la urmă învingători, deşi inamicul a ştiut să lase urme pe majoritatea dintre noi. Apoi ne-am retras la o seară - noapte de Whist. Victoriile au fost repurtate de mine şi "the one". Cred că urmaşul nostru va fi campion la whist că...vorba aceea, cu asemenea antecendente în familie...nu are altă alternativă. Am avut o seară foarte frumoasă cum de multă vreme nu am mai avut, o seară petrecută între prieteni, până la 03.00 dimineaţa. O seară poate mai reuşită decât un Revelion! Se cere neapărat un REMAKE! Prietenii ştiu de ce!

Ajunşi la "hotel" am căzut răpuşi, aşa că nu ne-am dat prea bine seama în ce condiţii dormim. Bine că s-a făcut repede dimineaţă şi ne-am grăbit să predăm camera şi să plecăm din nou spre Neptun unde ne aşteptau din nou prietenii noştri pe plajă. Am făcut câteva băi bune în mare. Apa foarte caldă ne tot chema. Am răspuns provocării având în vedere că aici marea era muuuult mai curată decât în Venus. Evident trebuia să fie şi ceva care să mă intrige. Înainte de a pleca de pe plajă, am ţinut morţiş să fac un duş. Am plecat împreună cu the one să căutăm un duş pe plajă. Am găsit nu departe de noi un duş care costa...2 lei! Nu mi-a venit să cred: cum e posibil să plăteşti pentru a face duş după ce ai ieşit din mare! Am mai fost eu şi prin alte părţi dar aşa ceva chiar că nu mai mi s-a întâmplat. Dar probabil că aşa este în România şi va fi mereu aşa şi trebuie să ne obişnuim cu asta.

Seara am petrecut-o din nou printre prieteni la o altă terasă drăguţă din Neptun: http:///www.mediterraneo.ro/

De această dată ne-am blindat cu spraz OFF prin zonele cele mai expuse ale corpului nostru pentru a fi pregătiţi aşa cum se cuvine pentru un nou atac al monştrilor (a se citi: ţânţarilor).

În jur de ora 22.00 am plecat spre Bucureşti cu mirosul plăcut al mării în piept şi cu speranţa revenirii la mare, dacă nu cea Neagră...atunci...poate cea Mediterană sau...Roşie. You never know!

În pădurea cu alune...

2007-08-23T12:58:00.001+03:00

Un articol preluat din www.hotnews.ro:

În pădurea cu alune,
Aveau casă trei pitici,
Vine pupăza şi spune:

"Simptomatic, idiosincrazia dilematică îşi reverberează atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent şi disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievală, capsulând filonul crepuscular sincretic şi aluziv metempsihotic al transmigraţiei alchimice înspre circumvoluţiunile interioare ale epocii istorice care tind să formeze adevărate supape paleontologice înspre propensiunea paradigmelor de orientare paseistă. Părerea mea ..."

Aţi înteles?

OK...şi cum am ajuns aici?

2007-08-23T10:43:00.000+03:00

Ce înseamnă să ai imaginaţie şi talent!

2007-08-14T15:58:00.000+03:00

De ce nu vreau să câştig la Loto

2007-08-10T10:31:00.000+03:00

De vreo săptămână încoace se tot discută în presă şi la televiziune despre ce şansă de nemaiîntâlnit poţi avea de a câştiga în jur de şapte milioane de euro la extragerea loto 6/49 a Loteriei Române. Cu această ocazie, am văzut lume stând la cozi interminabile săptămâna trecută ca să apuce un bilet care le-ar putea aduce prosperitatea mult visată. Sunt sigură că şi în această săptămână aceste cozi se vor repeta, vor fi poate şi mai mari decât cele din week-end-ul trecut.
Ei bine, eu nu am stat niciodată la o asemenea coadă. E adevărat, poate că mi-a plăcut la un moment dat ideea de a câştiga, dar acum m-am hotărât: NU VREAU SĂ CÂŞTIG LA LOTO. Şi vreau să vă spun şi de ce: deoarece, odată ce voi câştiga, viaţa mea se va schimba radical până în cele mai mici amănunte.
- o să am o maaare problemă: o să stau să mă gândesc ce aş putea face cu atâta amar de bani ca să nu-i risipesc aiurea (adică...managementul cheltuirii cu înţelepciune a banilor :) pentru că e deja foarte bine ştiut că, cu cât ai mai mulţi bani, cu atât nu-ţi ajung!
- o să fiu ţinta hoţilor (poate voi primi şi eu un apartament în deja renumitul "bloc al Loteriei") şi hoţii vorba aia, se duc şi ei acolo unde ştiu că găsesc ceva substanţial, nu doar bani pentru o ciorbă şi de aici alte probleme: să-mi iau uşă cu încuietori foarte sigure şi sisteme de alarmă şi...alte stressuri suplimentare
- n-o să mai fie nevoie să merg la serviciu pentru că...dacă ajungi să câştigi 7 milioane de euro...chiar nu mai ai ce căuta la serviciu...şi atunci aş sta acasă şi mintea mea ar lâncezi...ceea ce nu e genul meu. Mie îmi place să gândesc, să îmi folosesc creierul, să primesc provocări şi să răspund la ele.
- un alt motiv este că nu prea ştiu exemple de oameni foarte bogaţi care să fie în acelaşi timp şi fericiţi. Cei mai mulţi dintre aceştia au ajuns să se drogheze, să aibă o viaţă dezordonată...şi în cele din urmă...unii din ei au considerat că li s-a urât de atâta bine şi au hotărât să se sinucidă
- până şi mâncarea ar fi o problemă: mâncarea scumpă nu face bine organismului pentru că dacă mi-aş permite să o cumpăr în fiecare zi, mi-ar fi rău de la stomac mai mereu (nu pot să mănânc întruna icre negre sau caviar...)
- pe de altă parte, aş "câştiga" mulţi "prieteni" peste noapte care ar deveni brusc interesaţi de "sănătatea" mea (prefer să mă limitez la cei pe care-i am acum sunt cei mai tari!)
- şi ultimul lucru care îmi vine acum în cap...nu aş mai putea să-mi cumpăr nimic fără comentariile celor din jur: păi da, acum îşi cumpără şi aia şi ailaltă că deh...îşi permite...acum are bani!

Aşa că...stimaţi jucători la Loto, duminica aceasta puteţi conta pe încă un bilet în plus! O să vă mă uit duminică la TV să vă văd...la coadă!

Cele mai frumoase momente ale vietii...

2007-08-07T11:42:00.000+03:00

Cineva a făcut o listă cu cele mai frumoase momente ale vieţii. Mie mi s-au părut destul de potrivite! Iată-le:

1. să te îndrăgosteşti;

2. să râzi până te doare burta;

3. să găseşti un teanc de facturi plătite când te întorci din vacanţă;

4. să mergi într-un loc unde găseşti peisaje superbe;

5. să-ţi asculţi cântecul favorit la radio;

6. să adormi ascultând sunetul ploii;

7. să ieşi de sub duş şi să te acoperi cu un prosop cald;

8. să reuşeşti la ultimul examen;

9. să iei parte la o discuţie interesantă;

10. să găseşti bani într-o pereche de pantaloni pe care nu ai mai purtat-o de mult timp;

11. să râzi de tine;

12. să te relaxezi printre prieteni;

13. să râzi fără vreun motiv anume;

14. să te trezeşti în mijlocul nopţii şi să-ţi dai seama că mai ai câteva ore bune de somn;

15. să auzi, din întâmplare, cum te vorbeşte cineva de bine;

16. să priveşti un apus de soare;

17. să asculţi o melodie care-ţi aduce aminte de o persoană specială din viaţa ta;

18. să primeşti şi să dai primul sărut;

19. să te distrezi cu prietenii;

20. să vezi fericite persoanele la care ţii;

21. să porţi lănţişorul persoanei iubite şi încă să-i simţi parfumul;

22. să vizitezi un prieten pe care nu l-ai mai văzut de mult şi să simţi că nu s-a schimbat nimic;

23. să simti fluturi în stomac când vezi persoana specială din viaţa ta;

24. să ştii că eşti iubit.

Unde-o fi, unde-o fi?

2007-08-03T09:11:00.000+03:00

Pe ce principiu vine barza!

2007-08-01T10:58:00.000+03:00

Job temporar...

2007-08-01T10:53:00.000+03:00

Pentru cei care sunt in cautare de joburi pe perioada verii sau doar un job temporar, iata o idee cat se poate de ingenioasa:

Reclama - sufletul comertului!

2007-07-31T09:54:00.001+03:00

In viata de zi cu zi suntem asaltati de publicitate, sub diversele ei forme: la radio, la TV, pe strada (pe autobuze, tramvaie, pe cladiri, in magazine, etc). Pe unele dintre ele le-as putea considera de-a dreptul inteligente, in schimb, altele sunt...deplorabile. Iata cateva care m-au incantat in mod special:

Femeia prin ochii pictorilor

2007-07-19T10:10:00.000+03:00

Cred ca fiecare barbat are viziunea lui proprie cu privire la cum ar trebui sa arate femeia "ideala". Iata un filmulet foarte interesant despre cum au vazut pictorii femeia de-a lungul timpului. Mie mi s-a parut interesant! Sper sa va placa si voua! Enjoy!

Declaratie de dragoste

2007-07-18T10:48:00.000+03:00

Pentru cei care nu stiti cum sa va exprimati sentimentele fata de persoana iubita, iata mai jos o modalitate foarte originala:

Attack is the best form of defense!

2007-06-26T11:32:00.000+03:00

Comming soon...

2007-06-25T15:55:00.000+03:00

Bucurestiul ar trebui sa fie plin de astfel de semne! :)

Fizica aplicata

2007-06-25T13:10:00.000+03:00

Always together!

2007-06-22T11:23:00.000+03:00

Voi ce pozitie aveti cand va uitati la TV? Tot asta?

2007-06-19T15:43:00.000+03:00

Avem video upload!!!

2007-06-19T10:39:00.000+03:00

De ceva vreme imi doream sa pot sa postez pe blog diverse filmulete dragute. De acum incolo, POT! Asa ca...tineti-va bine!

Iata primul filmulet care mie mi-a placut foarte mult!

O reclama frumoasa!

2007-06-12T09:53:00.000+03:00

Am gasit de curand printre emailurile primite de la prieteni o reclama foarte draguta! Iat-o:

How the mouse click works...

2007-05-23T13:36:00.000+03:00

Do you notice the small arrow in the screen of the computer work when we move the mouse?
Haven't you ever wondered how it works?
Now, through the miracle of the advanced technology, we can see how it is done.
With the aid of a screen magnifying lens, the mechanism becomes apparent.
First, switch your speakers on. Click on the link below. Once the page has loaded, run your mouse over the circle.
If you stop, watch what happens. Try clicking your mouse! Take the cursor to the limit (of the page).
Amazing how modern technology is changing the world.

Click here: http://www.1-click.jp/

Interesting, huh?

Cele mai tari branduri

2007-04-24T13:34:00.000+03:00

Compania de consultanta Millward Brown a intocmit un top 100 al celor mai tari branduri din lume. Primele zece clasate sunt dupa cum urmeaza:

1. Google
2. General Electric
3. Microsoft
4. Coca-Cola
5. China Mobile
6. Marlboro
7. Wal-Mart
8. Citi
9. IBM
10. Toyota

Herastraul a doua zi de Pasti

2007-04-16T16:07:00.000+03:00

Multi bucuresteni care nu au iesit din Bucuresti in perioada Pastelui au ales ca loc de relaxare parcul Herastrau. Iata cateva instantanee surprinse de mine, un fotograf amator. :)

Daca v-au placut pozele, duceti-va si bucurati-va de realitate cat inca mai sunt lalele inflorite!

Zilele se scurteaza!

2007-04-10T15:08:00.000+03:00

Tocmai citeam astazi urmatorul inceput de articol: "Pamantul are febra, iar pulsul i se accelereaza. Nu e o figura de stil, ci o realitate dovedita stiintific. Geofizicianul Felix Landerer, de la Institutul Max Planck din Hamburg, a studiat in amanunt consecintele incalzirii globale, ajung la o concluzie stranie: acest fenomen determina accelerarea vitezei de rotatie a planetei, ceea ce atrage dupa sine scurtarea zilei terestre! Deja ziua ar avea doar 23 de ore si 56 de minute, iar in circa 20 de ani, durata se va mai scurta cu 0,12 milisecunde".

Acum inteleg de ce toata lumea se plange ca nu are timp! Si...dac-ar fi sa credem acest articol...inseamna ca pe viitor vom avea din ce in ce mai putin timp! Asa ca...faceti-va ordine in prioritati!

De unde până unde iepuraşul şi Paştele

2007-04-10T11:09:00.000+03:00

Mi se pare ca pe masura ce trec anii, ne indepartam mai mult si mai mult de adevarata semnificatie a Pastelui si anume: moartea lui Iisus Hristos pentru pacatele omenirii si invierea Lui din morti.

Cand vine Pastele, oamenii cauta un nou motiv de a face cumparaturi, de a pleca in mini-concedii in strainatate profitand de ofertele generoase ale agentiilor de turism, de a merge la un gratar, de a se imbuiba alaturi de familie/prieteni, de a oferi iepurasi de plus sau de ciocolata. Dar, in cazul va intrebati, iata care legatura iepurasului cu Pastele:

Istoria pare să sugereze că iepuraşul de Paşte a fost la începuturi un iepure de câmp. În mitologia păgână, iepurele reprezenta dragostea, sporul şi fertilitatea. epurele şi oul erau de asemenea simboluri ale primăverii şi ale zeiţei saxonă Eostre, din al cărei nume în unele limbi germanice se spune că a provenit cuvântul care denumeşte sărbătoarea Paştelui, cum ar fi Easter, în limba engleză. O altă variantă ar fi că termenul „Paşte" vine din ebraică unde „pesah" semnifică "trecere".

Dar să revenim la iepurele de Paşti. În unele culturi antice, iepurele era simbolul lunii. Iepurii se hrănesc noaptea şi au fost văzuţi privind stăruitor la lună când luna e plină. Şi perioada lor de gestaţie se credea că era de 28 de zile- cât un ciclu lunar. Acest ciclu lunar, care reprezenta victoria vieţii asupra morţii sau a primăverii împotriva iernii, era sărbătorită în jurul echinocţiului vernal. De aici şi răspunsul la întrebarea de ce data Paştelui e diferită în fiecare an. Sinodul de la Niceea din anul 325 a decis că Paştele va cădea în prima duminică după luna plină care urmează echinocţiului din 21 martie.

Iar diferenţa dintre Paştele apusean şi cel răsăritean poate fi explicată prin aceea că sunt folosite calendare diferite, respectiv cel gregorian şi cel iulian.

De-a lungul anilor, iepuraşul da devenit o imagine asociată sărbătorii de Paşte în tot mai multe ţări. Graţie înclinaţiei spre reproducere a acestui animal, iepurele e văzut şi ca un simbol al fertilităţii.

Ouăle sunt şi ele simboluri ale unei vieţi noi, ale fertilităţii, iar acesta ar fi un motiv pentru care iepurele poartă un coş cu ouă. Dar, evident, există şi alte mituri privind legătura dintre iepuraş şi Paşte. La fel, sunt multe legende legate de legătura dintre Paşte şi ouă. Iepurii de câmp nu fac ouă dar îşi pun puii într-un fel de gropi în câmpuri şi poieni - de obicei fac mai multe asemenea găuri şi nu îşi pun toţi puii la un loc. Se întâmplă adesea ca fluierarii să ocupe astfel de găuri pentru a-şi adăposti ouăle.

O legendă spune că o femeie a observat cum un iepure de câmp părăsea un asemenea adăpost şi mergând să vadă a descoperit un cuib de ouă, ceea ce a convins-o să creadă că ouăle fuseseră depuse de iepure.

O altă legendă spune că iepurele zeitei Eostre era de fapt o pasăre frumoasă pe care într-o zi zeiţa a transformat- o magic într-un iepure. Dar cum nu era iepure decât pe dinafară, a continuat să îşi facă cuiburi în care adăpostea ouă.

Iepuraşul e menţionat prima dată ca simbol al Paştelui într-o scriere germană din secolul 16 iar două secole mai târziu avea să apară şi în folclorul american. Copiii făceau cuiburi din pălării şi bonete şi, dacă fuseseră cuminţi, primeau ouă colorate.

Toate aceste mituri au evoluat de-a lungul anului într-atât, că acum abia dacă se mai ştie ce legătură au iepuraşii cu Paştele, în afară de faptul că se găsesc în forma de ciocolată pe rafturile magazinelor.

Un semn că indiferent care sunt motivele pentru care fiecare dintre noi serbează Paştele, consumerismul riscă să facă uitate tradiţiile din spatele simbolurilor de ciocolată.

Top 5 destinatii pentru miliardarii lumii

2007-04-05T10:58:00.000+03:00

S-a facut un clasament cu destinatiile pentru vacanta preferate de miliardarii lumii. Iata mai jos care sunt acestea, prezentate intr-o ordine aleatorie.

1. Hamptons, SUA

2. Aspen, Colorado

3. Plajele din arhipelagul Bermuda

4. Riviera Franceza

5. Insulele Virgine Britanice

Cam asta ar fi despre miliardari. Dar pana ajungeti si voi unul dintre ei, voua unde va place sa va petreceti vacantele?

Starbucks is coming to town

2007-04-04T17:27:00.000+03:00

Acum doi ani am vizitat Croatia. Printre multele si frumoasele amintiri pe care le-am pastrat legate de aceasta tara absolut superba, as dori sa mentionez si numarul foarte mare de cafenele pe care le gasesti la orice pas in orice orasel al Croatiei. Facandu-mi cativa prieteni croati, ei mi-au explicat, ca atunci cand doi croati vor sa iasa sa discute ceva, e de la sine inteles ca vor merge la o cafenea. Mi s-a parut ca aceste cafenele induc orasului o anumita atmosfera mai relaxanta, mai boema chiar.

Si ma gandeam...Bucurestiul nu va ajunge niciodata un astfel de loc. Poate nu va ajunge niciodata asa, dar se pare ca "industria" cafenelelor a inceput sa-si spuna si la noi cuvantul in ultima vreme. BCR si-a deschis chiar o retea de cafenele bancare - BCR Cafe.

Iar astazi citeam in presa ca renumita retea de cafenele Starbucks va veni luna aceasta si in Romania la Plaza Romania. Asa ca, inca putintica rabdare, cafengiilor! ;)

Sfaturi ca de la copil la copil...

2007-04-04T16:50:00.000+03:00

Am avut "ocazia" zilele trecute sa calatoresc cu unul dintre microbuzele hipermarketului Auchan.

Cum microbuzul care mergea in zona mea (exista trei astfel de microbuze care merg in trei directii diferite ale cartierului Titan) tocmai plecase, m-am urcat in urmatorul chiar prima. Dupa mine, s-au urcat doua mame cu cate un copil fiecare. Mamele s-au asezat una langa cealalta si au inceput sa discute ca intre gospodine, iar copii (o fetita mai mare care era deja la scoala in ciclul primar si un baietel care avea sase ani) s-au asezat exact in spatele meu. Neavand ce sa faca, au pornit si ei o discutie.
Fetita: Tu cati ani ai?
Baietelul: Sase.
Fetita: Eu am zece. Sunt in clasa a patra.
Baietelul: Si e greu la scoala?
Fetita: Clasa intai si a doua sunt usoare, dar clasa a treia si a patra...hmmm...sunt greleeee. Asa ca...bucura-te cat poti de vacanta asta ca apoi...vine scoala.

Iar pentru cei ca mine care au terminat cu scoala, as vrea sa va dau si eu un mic sfat: bucurati-va ca s-a terminat!

Targul de turism

2007-03-31T23:55:00.000+03:00

De cateva zile imi propusesem sa ajung la Targul de Turism al Romaniei care se desfasoara la Romexpo in perioada 29 martie - 1 aprilie 2007.

Astazi, fiind o zi de sambata am considerat ca voi avea mai mult timp de vizionat decat in alte zile lucratoare dupa serviciu. Mare greseala deoarece cred ca multi dintre vizitatorii prezenti astazi au gandit la fel ca mine si astfel, ne-am trezit toti stand la niste cozi destul de mari pentru a ne procura biletele de intrare. In cele din urma insa am reusit totusi sa intru.

Oferta este destul de variata (atat pentru turismul intern cat si pentru cel extern). Au fost multe companii de turism in special din Bucuresti, dar si din tara, precum si din alte tari (in special Grecia). Pana acum nimic neobisnuit. Targul se intindea pe mai multe pavilioane. Cateva pavilioane cu oferta de turism extern si doar unul cu oferta de turism intern. Si aici apare partea care mi-a atras atentia, dar nu pot sa spun ca m-a uimit. Pavilioanele in care se prezentau ofertele de turism extern erau pline pana la refuz de oameni. Cand am ajuns insa in pavilionul cu ofertele de turism intern...batea vantul. Ar putea exista doua explicatii: 1. romanii sunt interesati de ofertele turistice din Romania, dar le cunosc prea bine si incercau sa afle noutati despre cele internationale si 2. romanii nu mai sunt interesati de turismul romanesc.

Nu stiu de ce am o vaga impresie ca este vorba de varianta a doua. De vara trecuta am vazut ca la televizor au inceput sa fie prezentate reclame care sunau ceva de genul: "Va rugam consultati si oferta de turism intern!" Sloganul asta imi cam suna a disperare! Din nefericire...trebuie sa facem ceva mai mult decat sa pronuntam aceste sloganuri pentru ca romanii sa doreasca din nou sa-si petreaca concediile pe plaiurile mioritice! Si mai sper ca...tinerii nostri sa-si schimbe perspectiva atunci cand vine vorba despre un concediu la Sovata si sa nu mai fie pentru ei o varianta pe care ar putea-o lua in consideratie doar peste vreo...30 de ani!

Statul nu are nevoie de taxele si impozitele noastre

2007-03-29T15:53:00.000+03:00

La aceasta concluzie am ajuns de o luna incoace, cand m-am confruntat cu INCERCAREA DISPERATA de a plati impozitul la casa. Cum de obicei sunt o persoana careia nu-i place sa aiba datorii, incerc sa-mi platesc darile sau, asa cum spun americanii, "bills-urile" cam imediat dupa ce imi sosesc facturile.

Exact acest lucru s-a intamplat si cu plata acestui impozit la casa. Ma duc cam cu 3 saptamani inainte de data scadenta la un oficiu postal din cartier intr-o zi cand eram libera de la serviciu, cu speranta ca la ora aceea va fi mai putin aglomerat. Intru in posta. Doar cateva persoane in interior. Ma indrept repede spre un ghiseu si intreb: aici se poate plati impozitul? De dincolo de ghiseu mi se raspunde: da, doamna, aici, dar astazi nu merge sistemul. Imediat dupa ce primesc raspunsul inteleg de ce nu era aproape nimeni la coada.

Mai trece o saptamana si revin la posta. Este tot o ora in care majoritatea salariatilor sunt la lucru. Din nou...destul de liber. Zic in sinea mea: ce noroc! o sa scap repede. Ma duc la ghiseu si din nou acelasi raspuns: nu merge sistemul, doamna! Nu am alta alternativa decat sa revin intr-o alta zi.

De aceasta data, il trimit pe sotul meu. Ma gandesc...poate el va avea mai multi sorti de izbanda. Asta se intampla acum cateva zile intr-o dimineata. Ajung la serviciu si il sun curioasa sa vad cum au decurs lucrurile. Imi zice ca este inca la coada si ca posta este plina de "pensionari". Inchid si zic in sinea mea: ei...daca e coada...atunci este de bine. Inseamna ca o sa se rezolve! Mai trece o ora si suna mobilul. La celalalt capat al telefonului, sotul meu. Il simt din voce ca este iritat. Il intreb, ce s-a intamplat. Imi zice ca dupa ce a stat la coada destul de mult, a ajuns la ghiseu, sistemul mergea de data asta dar...stupoare...nu am fost gasiti in sistem si asa ca...negasindu-ne nu a avut cum sa plateasca. Stau acum si ma gandesc...oare de ce se da statul asta mare ca are sisteme moderne de incasare a taxelor daca oricum nu functioneaza...si atunci cand functioneaza nu gaseste contribuabilii!

Azi am mai facut o ultima incercare. Am aflat ca langa serviciul meu se afla un oficiu postal. Pe la ora pranzului am considerat ca ar fi ideal sa ma duc din doua motive: 1. pensionarii deja si-au terminat programul de stat la coada pe ziua de azi si 2. inca nu au iesit salariatii de la serviciu. Ajung la posta. Intru. Intreb o doamna de la un ghiseu daca pot sa platesc impozitul. Mi se raspunde ca da, dar ca, din cate stie ea, nu merge. Zic in sinea mea: o nu! iar o luam de la capat. Ceva noutati nu aveti in sensul asta? Ma indrept spre ghiseul care imi fusese indicat pentru plata impozitelor. Din fericire era doar un singur pensionar ratacit la coada in fata mea. Imi vine randul si...doamna de la ghiseu imi da vestea cea buna...sistemul functiona! Imi vine randul si tipa de la ghiseu isi cheama alte doua colege ca sa "invete" si ele sa lucreze in program. Apar colegele care se aseaza langa tipa de la ghiseu si ii urmaresc fiecare miscare indeaproape. In cele din urma, ma gasesc in sistem, achit, imi iau fericita chitanta si plec. Acum, am o dilema: ori angajatele postei romane nu stiu sa foloseasca sistemul, ori sistemul nu functioneaza de cele mai multe ori, ori...ambele? Asa ca...va doresc mult succes si...multa rabdare! Eu am reusit in cele din urma!!!

Un film extraordinar...

2007-02-12T16:01:00.000+02:00

Printre multele filme fooooarte comerciale pe care le scoate Hollywood-ul se mai strecoara, din nefericire, destul de rar si filme deosebite. Unul dintre acestea este "The Pursuit of Happyness". Un film deosebit, inspirat dintr-un caz real care il are in rolul principal pe Will Smith si pe baietelul acestuia in varsta de sapte ani, Jaden Christopher Syre Smith. Una dintre replicile remarcabile ale acestui film sunt: "Don't ever let somebody tell you, 'you can't do something!' Aveti aici link-ul cu trailerele ca sa va faceti o idee: http://www.sonypictures.com/movies/thepursuitofhappyness/clipspage/index.php

Enjoy!

N-o sa va para rau! Este o lectie de viata!

Trist dar...cat se poate de adevarat

2007-01-26T10:32:00.000+02:00

Tocmai am primit pe e-mail un articol scris de Mircea Cartarescu despre realitatea culturala din Romania si am vrut sa-l impartasesc cu voi! Ce bine le zici, Mircea! Dar totusi...cat de trist este!

"Ma intrebam intr-un articol de acum cativa ani ce rost mai are sa predai limba si literatura romana in scoli. Cum pomul se cunoaste dupa roade, spuneam, e limpede ca toate vrajelile noastre cu "Miorita" si Eminescu, si Sadoveanu, propozitiile subiective, predicative sau incidentale sunt timp pierdut de pomana. Mai bine-am lasa-o balta cu materia asta, si cu scoala in general. Mai bine s-ar face adolescentii ucenici, ca pe vremuri, decat sa mai piarda vremea prin scoli.

La ce-a folosit educatia natiei asteia, cand vedem ca jumatate de milion de oameni care-au citit "Luceafarul" si, unii, chiar "Joc secund" au putut pierde ore-n sir uitandu-se la nasterea in direct a Monicai Columbeanu, de parca ea urma sa-l nasca pe insusi Mantuitorul, Doamne iarta-ma, si prin asta spargand toate recordurile de audienta? La ce foloseste audienta, daca ea se face pe socoteala unor insi ca Becali sau ca Columbenii (cacofonia e aici nu doar intentionata, ci de-a dreptul inevitabila)? Nu la tampirea unui popor intreg? Nu la impunerea unor modele de oameni care ne tin la marginea lumii civilizate? La ce folosesc orele de limba si literatura romana cand tinerii nu mai citesc nimic? Cand ideea de cultura, de stiinta, de arte a ajuns marginala si demodata, cand toti stiu numele celei mai jalnice "vedete" care-si fataie fundul la emisiunile de divertisment, dar n-a auzit nimeni de cel mai mare matematician, fizician, filozof sau poet roman de azi? Nu vi se pare o lume pe dos? O inversare a tot ce invatam in scoala? O schizofrenie ce opune educatia si realitatea? De ce mai invatam? De ce mai ducem mai departe, ca pe o limba rituala moarta, numele lui Eminescu, Caragiale, Creanga, Rebreanu? Ca sa ajungem sa ne uitam masiv, un popor intreg, in fundul Monicai Columbeanu, care naste in direct? I-am chinuit eu insumi pe elevi, timp de zece ani (ca sa nu mai vorbesc de lucrul cu studentii, inca saptesprezece) cu pronumele relative, cu acordurile, cu virgulele, cu regulile ortografice. Acum ma-ntreb de ce. Lumea vorbeste tot cum a invatat ea, ala-n dala. Si ce sa te mai miri, cand primul-ministru insusi, intr-un bilet adresat presedintelui, ii scrie de parc-ar fi repetentul clasei, intr-o limba romaneasca imposibila: "Daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet despre subiect?". Ce-nseamna fraza asta? Nimic, e un nonsens. Nu se poate scoate nimic, nici pro-Basescu, nici pro-Tariceanu de-aici. E doar o exprimare cu picioarele a celui care, dincolo de pacatul ca e omul lui Patriciu pana-n varful unghiilor, ne mai si chinuie urechile, de ani de zile, cu exprimari de tipul: "Omul care l-am vazut"... Discursul sau din noaptea de Anul Nou a fost o balmajeala de cuvinte fara nici un fel de continut real. Crezusem ca Nastase e marele maestru in arta de a nu spune nimic in cat mai multe cuvinte. Uite ca Tariceanu pare sa-l intreaca. Veti spune: treaba unui prim-ministru nu e sa respecte ortografia, ci sa-si vada de ministerele lui. Uite, Vanghelie, cat e el de simplut, face treaba la primarie. Uite, cei 300 din topul "Capitalului" nu s-au omorat nici ei cu scoala, si ce bine-au ajuns, pe cand belferimea si doctorimea, cu toate diplomele lor, dau din colt in colt. Eu cred insa ca un analfabet (la propriu, sau doar politic, cultural, stiintific etc.) nu poate face nicaieri treaba. Ca un popor de "simpluti" smecheri, care stiu sa-nvarta o suveica a bancilor si sa cumpere echipe de fotbal, fara habar de ce-nseamna o comunitate, binele public, valorile reale, nu face decat sa-si fure caciula la nesfarsit. Sa-nchidem naibii portile scolii si sa deschidem in loc scoala smecheriei, a ticalosiei si-a tembelismului national. Ar fi mai adecvata realitatii". (Mircea Cartarescu)

Si totusi hotii sunt... baieti finuti

2006-10-31T12:13:00.000+02:00

Tocmai imi povestea sotul meu zilele trecute despre un amic de-al lui care s-a dus la Bucuresti Mall intr-una dintre zile pentru un business lunch. S-au asezat oamenii frumos la masa, amicul nostru si-a aranjat haina pe spatarul scaunului si si-a vazut de treaba. A comandat ceva de mancare, si apoi si-a concentrat toata atentia asupra unei harti pe care o avea in fata si pe care discuta impreuna cu interlocutorul sau. A mancat atunci cand i-a fost adusa mancarea. In final, cand sa plece, deschide omul portofelul, care era la locul lui in buzunarul hainei care statuse pe spatarul scaunului, dar in loc de 4.000.000, in portofel nu mai erau decat 500.000. Cei care il "operasera" se gandiseara sa-i lase omului macar niste bani cu care sa-si achite consumatia si bineinteles...actele. Deci, hotii de buzunare sunt baieti finuti! Aveti incredere in ei! Ei nu te lasa cu buzunarul gol! :)

O luna fix...si totusi...unde am facut baie?

2006-10-05T23:16:00.000+03:00

...de cand nu am mai blogger-it. Cu siguranta nu am intentionat sa dureze atat de mult...si parca totusi a trecut atat de repede. Asta pentru ca...intre timp am fost plecata in vacanta mult asteptata de zece zile pe meleagurile confluentei dintre Marea Egee si Marea Mediterana. Deci...ca sa fiu mai explicita...Bodrum, TURCIA. Am avut marea la 20 m de hotel si de fiecare data cand intram in mare ma intrebam...asta oare ce mare e... Marea Egee sau Marea Mediterana? Ca sa dezleg enigma...m-am gandit ca cel mai bine imi pot raspunde localnicii. Deci, am intrat intr-un bazar si am intrebat: "Excuse me, what sea is here?", iar turcul din fata mea mi-a raspuns entuziasmat: "Where are you from?" Eu raspund: "Romania", dar replica veni imediat: "OH, Romania...Hagi, Lucescu, Popescu". Dupa mai multe incercari de genul acesta, toate incheiate cu acelasi gen de raspuns, am zis sa incerc mai aproape de "casa" si anume la mine la hotel. Deci, urmatoarea zi de dimineata, dupa ce mi-am servit micul dejun, un tanar turc a trecut pe langa mine. Atunci am considerat eu ca este momentul cel mai potrivit sa "atac" problema. Si intreb: "Excuse me, do you know what sea is this?" si raspunsul si mai neasteptat m-a lovit direct: "Are you finished? Can I take your plate?". Nu am avut de ales decat sa raspund: "Oh yes, please!" si sa ma resemnez. Cand a sosit ultima zi inainte de plecare, am decis sa nu cumva sa las problema nerezolvata si am apelat la unul dintre receptionerii hotelului care parea putin mai "luminati" decat restul. Deci, in timp ce asteptam autocarul ca sa vina sa ne ia sa ne duca spre aeroport, intreb: "Excuse me, do you know what sea is this?" si raspunsul asteptat de 10 zile a venit!!! "You see, here is the place where the Aegean Sea and the Mediterranean Sea come together, so you cannot say exactly if it is the one or the other". Asa ca, daca ma intreaba cineva unde am facut baie, le raspund cu un zambet larg pe fata: in Marea Egee SI in Marea Mediterana!

Unii oameni chiar stiu sa se descurce in viata...

2006-09-05T14:45:00.000+03:00

Intamplator, am dat zilele trecute de un site cu totul neobisnuit: http://www.milliondollarhomepage.com/
Despre ce este vorba de fapt: un tanar englez, Alex Tew, in varsta de 21 de ani avea nevoie de bani pentru a se intretine la facultate. Dupa spusele sale, intr-o seara tarzie, aproape de miezul noptii, i-a venit venit aceasta idee de a crea o pagina de web si de a vinde 1.000.000 pixeli pentru 1$ / pixel. In pixelii astfel cumparati, se poate afisa o imagine, o reclama, un logo sau se poate chiar posta un link la un alt website.
Spre surprinderea multora, toti pixelii au fost vanduti deja, iar cei care au cumparat un anumit numar de pixeli au avut numai de castigat. Multi au martusit ca numarul vizitatorilor a crescut de la cativa vizitatori la mii de vizitatori!
Gandindu-ma la exemplul lui Alex Tew, nu pot decat sa va incurajez sa visati! Dar...aveti grija ce visati...candva visele voastre ar putea deveni realitate!

Copilarie cu cheia de gat...

2006-08-30T17:16:00.000+03:00

Am citit de curand cuvintele de mai jos si parca...intr-un fel sau altul m-am regasit in ele. Vreau sa le impartasesc cu voi, toti cei care, intr-un fel sau altul le retraiti citindu-le.

Cand ma aplecam pe banca sa scriu, imi impungea capul pieptului. Era o cheie banala de bloc, auriu coclit, cu gust metalic si sarat. Nu i se vedea decat snurul din elastic subtire, care evada de sub gulerul uniformei pepite. Cheile erau ascunse pe sub haine, lipite de piele si de respiratiilenoastre nauce. Din cand in cand, sufocati de panica, ne pipaiam sa vedem daca mai sunt acolo. Traiam tot timpul cu spaima ca "am pierdut cheia". Se intampla..., urmau ore intregi de stat pe betonul din fata blocului, nemancati, in asteptarea parintilor care aveau sa ne pedepseasca pentruefortul de a schimba yala de la intrarea in casa. Cheile erau cea mai de pret avutie a noastra. Si nimeni nu trebuia sa afle ca le purtam legate de gat. Eram speriati cu scenarii apocaliptice, in care hotii de apartamente ii urmareau pe cei vorbareti si-i atacau chiar in fata usii. Intre noi nu ne mai feream. Cand ne schimbam pentru ora de sport, cheile varate sub maiourile tetra ne asezau sub acelasi poloboc crestetele chiluge. Pe atunci era normal sa ai la gat "medalia de la casa", asa cum azi e normal sa-ti atarne de grumaz un mobil...

Bucurati-va de natura!

2006-08-28T21:32:00.000+03:00

Am auzit pe cineva ieri spunand ca oamenii au fost creati sa traiasca in natura. Dupa ce am ascultat aceasta afirmatie, am stat si m-am gandit cat de departe am ajuns noi, cei care traim in secolul XXI, de natura. Traim in blocuri construite din beton, BCA, caramida, locuim in cartiere cu blocuri inghesuite si in care gri-ul predomina din abundenta. Muncim un an intreg ca sa tanjim la o saptamana, pentru cei mai fericiti dintre noi, chiar 10 zile de vacanta in natura. Ce ne incanta atat de mult in natura? Poate: verdele crud al ierbii, susurul bland al izvorului de munte, inaltimea maiestoasa a piscurilor montane sau chiar vuietul marii inspumate care se loveste de tarm, nisipul fin al plajelor pe care-l luam intre degete parca pentru a-l simti mai bine, cantecul greierilor la lasarea serii sau gandaceii grabiti pe care-i urmarim cu privirea intrebandu-ne: "oare unde se duc ei asa grabiti?"
Mergeti in natura, bucurati-va de ceea ce a creat Dumnezeu, traiti din plin vacanta verii lui 2006 care e aproape pe sfarsite. Si...in timp ce va relaxati in natura ascultati Louis Armstrong - What a wonderful world. Va las mai jos si cuvintele acestei melodii care pe mine ma remonteaza de fiecare data! Iubiti-va si bucurati-va de viata!

I see trees of green, red roses too
I see them bloom for me and you
And I think to myself, what a wonderful world

I see skies of blue and clouds of white
The bright blessed day, the dark sacred night
And I think to myself, what a wonderful world

The colours of the rainbow, so pretty in the sky
Are also on the faces of people going by
I see friends shakin' hands, sayin' "How do you do?"
They're really saying "I love you"

I hear babies cryin', I watch them grow
They'll learn much more than I'll ever know
And I think to myself, what a wonderful world
Yes, I think to myself, what a wonderful world

Oh yeah

Verisorii...ADUNAREAAAA...

2006-08-22T14:45:00.000+03:00

Ati apucat sa vedeti filmul Nunta a la grec (My Big Fat Greek Wedding)? Pentru cei care nu l-ati vazut...vi-l recomdant cu toata caldura! Aveti aici un link, doar asa ca sa va faceti o idee: http:////www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=3886

Filmul asta m-a facut, intr-o oarecare masura, sa ma gandesc la intalnirea pe care am reusit s-o organizam cu verisorii Ologeanu care s-au stabilit in Bucuresti. Pentru cei care nu stiu, familia Ologeanu isi are radacinile in localitatea Tiganesti, judetul Teleorman (la 10 km de Alexandria). Clanul nostru numara 22 de verisori de la 7 frati. Mai jos aveti o poza cu o parte dintre ei (iar pe alocuri, partenerii acestora).

Emi, Filip, Madi, Stefi, Sorina (si sotul, Vicentiu), Alina (si sotul, Adi), Tedi (si sotia, Ancuta), Cristina (si prietenul, Bogdan)

Astia suntem cei care am reusit sa ne adunam la ultima strigare si eu zic ca a fost frumos...chiar foarte frumos! Voua cum vi s-a parut verilor?

La inceput...

2006-08-21T11:33:00.000+03:00

Dupa ce pe perioada anilor de scoala am tinut un jurnal si am avut chiar un Oracol (cum are orice fata la acea varsta...fetele stiu de ce...), mi s-a parut interesanta ideea aceasta de Jurnal electronic si voi incerca, pe cat posibil sa va impartasesc din intamplarile fericite (doar ma stiti ca sunt o optimista incurabila) ale acestei vieti pe care Dumnezeu ne-a daruit-o pentru a ne bucura de ea. Asa ca...have fun with me! Va astept cu comentarii si impresii!